Despre concursul „Victor Vâlcovici”:

    

     Ilustru discipol al lui Spiru Haret şi Dimitrie Pompeiu, Victor Vâlcovici este primul om de ştiinţă român care şi-a consacrat întreaga activitate ştiinţifică, cu o impresionantă continuitate (timp de 60 de ani) mecanicii teoretice şi aplicate.
     Se naşte în 9/21 septembrie 1885 la Galaţi, urmează şcoala primară şi liceul la Brăila, fiind des întâlnit în coloanele „Gazetei matematice” în calitate de rezolvitor de probleme şi apoi colaborator.  Devine student al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, avându-i ca profesori pe Spiru Haret, Gheorghe Țiţeica, monştri sacri ai învăţământului românesc. Obţine rezultate excepţionale, deschizându-i-se astfel o carieră universitară, printr-o bursă la Universitatea din Gottingen reputat centru ştiinţific al Germaniei şi al întregii lumi.
     Lucrarea de doctorat „Mişcări fluide discontinue cu două linii libere”, care corespunde preocupărilor ştiinţifice ale epocii, atrage atenţia specialiştilor şi este des citată în literatura referitoare la aceste fenomene. Rezultatele sale în legătură cu schema considerată, numită în operele de specialitate „schema Vâlcovici-Birkhoff”, sunt expuse în detaliu de Umberto Cisotti, apoi reluate de Garet Birkhoff.
     Reîntors în România, Victor Vâlcovici preia catedra de matematică la Universitatea din Iaşi, unde succedă lui Dimitrie Pompeiu.
     În 1921, în urma înfiinţării Institutului Politehnic Timişoara, graţie stăruinţelor lui Traian Lalescu, Victor Vâlcovici devine profesor la Timişoara şi este ales rector al noului centru de învăţământ superior tehnic.
    Cu simţul datoriei împlinite, lăsând la Timişoara un institut înfloritor, Victor Vâlcovici se stabileşte ca profesor de mecanică în 1930 la Universitatea din Bucureşti activând până în 1962 când este ales membru al Academiei Române, apoi membru titular în 1965. Se stinge din viaţă la 21 iunie 1970.

    Victor Vâlcovici rămâne incontestabil creatorul hidrodinamicii şi al aerodinamicii moderne româneşti şi primul mecanician de mare anvergură pe care l-a dat ţara noastră. Vasta lui operă ştiinţifică are peste 150 de lucrări dedicate mecanicii analitice, teoriei elasticităţii, astronomiei şi cosmogoniei. De numele său se leagă importante cercetări asupra problemei la limită mixtă a lui Volterra, asupra teoremelor universale ale mecanicii, asupra principiilor lui D’Alembert şi Lagrange, asupra teoriei mişcării lichidelor pe suprafeţele Bernoulli, asupra generalizării ecuaţiilor lui Ciaplaghin.
    Victor Vâlcovici a intreprins cercetări cu caracter fundamental de mare interes în teoria elasticităţii, continuând, în special, studiile marelui Leonhard Euler asupra teoriei flambajului tijelor elastice cu aplicaţii la tehnica extracţiei petrolului. El şi-a încheiat îndelungata sa activitate ştiinţifică prin importante cercetări cosmogonice şi asupra asupra extinderii Universului.
    Mintea clară, inteligenţa vie, pătrunzătoare, puterea de muncă neegalată, sprit de organizare, inimă de aur, iată calităţile de seamă care au onorat spiritul său. Dorinţa sa cea mai arzătoare, la fel ca şi a urmaşilor săi, a fost ca şi la noi în ţară învăţământul superior tehnic al mecanicii -ştiinţa mişcării expuse matematic- să atingă un nivel cât mai ridicat, demn de acela la care a ajuns cercetarea ştiinţifică românească în acest domeniu.
    Lecţiile lui Victor Vâlcovici au contribuit, în mod indiscutabil, la orientarea predării mecanicii într-o linie modernă, bazată pe tratarea vectorială şi pe utilizarea achiziţiilor matematicii moderne.
    El a fost într-un anumit sens profesorul lui Dan Barbilian (cunoscutul poet Ion Barbu) în încercările acestuia de a axiomatiza mecanica, în timp ce Vâlcovici însuşi îl considera pe Dan Barbilian drept profesorul său de algebră în tentativele sale de a introduce cât mai mult achiziţiile moderne ale teoriei structurilor algebrice moderne în mecanică.
   Vizitându-l pe patul său de suferinţă, cu puţin înainte de sfârşitul său, în vara anului 1970, matematicianul Caius Iacob a ascultat ultimele cuvinte ale lui Victor Vâlcovici. El a găsit puterea să-i îndemne pe urmaşii săi în mecanică şi să se străduiască pentru a continua dezvoltarea acestei ştiinţe „veşnic tinere”, după cum el însuşi s-a exprimat.
    În memoria acestui mare mecanician român, care a urmat şcoala la Brăila, liceul Nicolae Bălcescu (al cărui elev a fost, fiind primul pe lista celor admişi la examenul de bacalaureat) a avut fericita iniţiativă de a organiza concursul interjudeţean de matematică ce-i poartă numele „Victor Vâlcovici”, nume care onorează pe toţi, pe brăileni.